Daca- Rudyard Kipling
De poti, sa nu-ti pierzi capul,cand toti in jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor,gasindu-tu tie vina ;
De poti , atunci cand toti te cred,nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;
De poti , s-astepti oricat,fara sa-ti pierzi rabdarea;
De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti,
Sau cand, hulit de oameni,tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti .
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii;
De poti gandi,dar fara sa-ti faci din asta un tel;
De poti,sa nu cazi prada nicicand disperarii,
Succesul si dezastrul, primindu-le le fel;
De rabzi sa auzi cuvantul rostit candva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti sa-ti vezi idealul distrus, si,din ruine
Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut ;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere,
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut,
Si atunci, fara a scoate o vorba de durere,
Sa-ncepi agoniseala cu calm,de la-nceput;
Si daca corpul tau, uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca o data
Numai cu strasnicia vointei tale, si astfel
Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca;
De poti vorbii multimii, fara a mintii,si daca
Te poti plimba cu regii, fara ate ingamfa,
De nici amicii ,nici dusmanii, nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta ;
Si daca poti sa umplii minuta trecatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii sir,
Al tau va fii pamantul, cu bunurile-i toate
Si, ceea ce-i mai mult chiar, sa stii, vei fi un OM !
Anti-Dacă (după Rudyard Kipling)
De poţi să faci pe prostul când altul te repede
Făcând-o pe deşteptul şi c-un cuvânt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;
Făcând-o pe deşteptul şi c-un cuvânt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;
De nu amâni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfânt şi de-nţelept,
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfânt şi de-nţelept,
De te te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;
De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu dându-le la dracu', poţi altele scorni,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu dându-le la dracu', poţi altele scorni,
De poţi să faci întruna dintr-un câştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,
De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărâre, plecându-te ca servii,
Când toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărâre, plecându-te ca servii,
Când toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,
Dacă, stând în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic,
Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pământul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întâiul, dar niciodată om.
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pământul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întâiul, dar niciodată om.
Traducerile nu-mi apartin......
***
Caligramă este un poem în care dispoziţia grafică în pagină formează un desen care are o legătură cu subiectul textului. Acest gen a atins apogeul prin poetul francez Guillaume Apollinaire, cel ce i-a dat şi numele, format, pare-se, prin contracţia cuvintelor caligrafie şi ideogramă. Volumul său, apărut în 1918, se numea Calligrammes. Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) evidenţiază că mesajul versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic.
sursa: Wikipedia
***
Caligramă este un poem în care dispoziţia grafică în pagină formează un desen care are o legătură cu subiectul textului. Acest gen a atins apogeul prin poetul francez Guillaume Apollinaire, cel ce i-a dat şi numele, format, pare-se, prin contracţia cuvintelor caligrafie şi ideogramă. Volumul său, apărut în 1918, se numea Calligrammes. Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) evidenţiază că mesajul versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic.
sursa: Wikipedia

